SLAVE TO LOVE


Iubesc sa scriu asa cum iubesc sa iubesc...
Intotdeauna mi-au placut ustensilele de scris, mi-au placut colile albe de hartie, teritorii neexplorate.
Multe din articolele mele au fost scrise mai intai pe hartie, au curs altfel cuvintele, chiar ma gandeam ca, uneori, ideile sar direct din minte in tastele calculatorului, se nasc fraze instant, e un flux de inspiratie ce da contur imediat ideilor.
Alteori, insa, se intampla un fenomen cu totul deosebit, ca in acest moment: textul se naste din actul scrisului in sine, din caligrafie si asta-i ca o aventura.
Primul impuls a fost sa incep cu o urare, a fost doar un gand. Pentru ca am adus vorba, va multumesc voua, celor ce ati petrecut clipe din timpul vostru pretios citind ceea ce am scris, cu un plus pentru cei ce au mai ars alte clipe pretioase straduindu-se sa-mi raspunda, intr-un fel sau altul, prin comentariile lor, e ca un placut ecou, ca o blanda recunoastere, e o subtila regasire.
Multumesc. Si va doresc un an bun, plin de dragoste. Restul vine de la sine...
Pentru ca am adus vorba despre dragoste: sunt ca o bomba sofisticata ce poarta un focos extrem de puternic, ce se armeaza automat la o anumita atingere. Doar la o anumita atingere.
Imi place, in visul meu de arma perfecta, sa-mi imaginez acea atingere, nu e neaparat ceva fizic, poate fi un cuvant sau mai multe, o privire, un gest, un cantec...
Daca intr-o dimineata va veti trezi si veti vedea ca afara e soare, desi la radio erau anuntate ploi si vant, daca floarea uscata din ghiveciul pregatit pentru a fi aruncat la gunoi e foarte verde si a inflorit, daca nesuferitul administrator al blocului va da binete si va doreste o zi buna, daca o buna dispozitie suspecta va urmareste in permanenta sau vi se intampla tot felul de lucruri bune, marunte, dar atat de mari, atunci o sa stiti ca visul s-a implinit.

http://www.youtube.com/watch?v=eustQzY4J0o

TIMP PENTRU

E timpul pentru timp oprit.
E timpul sa filtram ce e de filtrat si sa ramanem cu esenta.
E timpul pentru o privire care face cat un milion de cuvinte.
E timpul pentru o mangaiere ce face cat o mie de partide de sex.
E timpul pentru un sarut cat zece ore in fata unui foc bland intr-o seara de iarna.
E timpul sa daruim cat pentru o suta de seri de Craciun.
E timpul sa puneti sub bradul sufletelor voastre ceea ce aveti mai de pret: IUBIREA.
Neingradita. Pura. Cu lacrimi. Cu rasete. Cu suflet.
Apasati tasta "pauza". Salvati imaginea. Tipariti-o. Alegeti o rama frumoasa.
Puneti apoi intregul tablou pe perete. Mai puteti salva imaginea ca "screen saver" pe telefon sau pe monitorul calculatorului.
Asa o sa aveti in permanenta cu voi fotografia a ceea ce sunteti de fapt.

SUNT

Sunt un pelerin pe un drum pe care nu il cunosc, obosit si plin de praf, cu picioarele indurerate de atata mers, cu bratele si spatele amortite de povara pe care o car.
Sunt un carusel colorat si plin de lumina care se invarte leganandu-si calutii fara ca macar un copil sa-i incalece.
Sunt masina sport suprema, metal incordat in el insusi, pregatita de marele start, dar fara un gram de combustibil in rezervor.
Sunt un arc intins la maximum asteptandu-si sageata.
Sunt un strain intr-o casa straina dibuind in intuneric dupa ceva care sa-mi lumineze calea.
Sunt un vas cu flori scapat din mana de catre cineva neatent si port printre cioburi promisiunea frumusetii.
Sunt o banca goala intr-un parc inzapezit, intr-o noapte de iarna, asteptandu-mi nebunii ce ar putea sa vina cu rasul lor plin de pasiune.
Sunt un cos plin cu bunatati pus intr-o liniste perfecta pe masa unui orb caruia, tot eu, i-am luat vederea.

NOAPTEA MINUNILOR

As vrea sa pot descrie exact puterea acestei nopti.
E greu sa scrii printre lacrimi. A fost una dintre noptile speciale, care raman. O noapte cu dragoste amestecata cu tristete, cu bucurie si speranta. O noapte a descoperirilor uimitoare propulsate de puterea iubirii dintre oameni. O noapte in care ai certitudinea ca oamenii sfintesc locul. O noapte plina de traire intensa, scaldata in lacrimi ce au tasnit din adanc, curate ca un suflet de copil. Iar asta ar trebui sa ne bucure pentru ca e dovada clara ca suntem vii. In noaptea asta s-a ras, s-a plans, s-a dansat si s-a iubit in cioburi de cd-uri. In noaptea asta am avut dovada ca exista lucruri mai presus de noi si ca tot ce conteza e daruirea. Nimic din ce e material nu a contat atata vreme cat suflet curat a stat langa suflet curat.
Nu se poate trasa o linie care sa desparta categoric bucuria de tristete, pentru ca acestea s-au impletit si ne-au biciuit si ne-au mangaiat deopotriva.
Dar a ramas ce-i bun.
Iar pe jos, fiecare ciob reflecta lumina din inimile noastre unindu-si razele intr-un soare ce a rasarit in puterea noptii.
Noaptea minunilor.

Au trecut anii...

da, au trecut si-am ramas mai sarac. Peste patru zile se fac doi ani. Doi ani de cand nu mai am cu cine bea o bere si fuma o tigara atunci cand ajung acasa. Acasa...Doar mama, saraca. Cu ale ei, cu ale noastre, singura si ingandurata si inca indragostita de el. Il mai visez din cand in cand, dar niciodata nu vorbeste cu mine...Imi curg lacrimile si nu vreau sa le opresc, plang pentru ca mi-e dor de el, mi-e dor de noi, mi-e dor...tare mi-e dor. Port atata jale in suflet incat ma mir ca o mai pot duce inca. N-am sa uit niciodata zilele de inceput de decembrie. Ce sa mai zic...
Mi-e dor de tine, tata.

http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8

AMESTECATE

Initial am vrut sa-i zic “The Final Countdown”, dar m-am razgandit. Suna prea apocaliptic. Asa ca i-am zis cum i-am zis. Asta pentru ca, probabil, voi asterne ganduri aparent fara vreo legatura unele cu altele. Din invalmaseala din capul meu trebuie sa extrag cu grija ceea ce am de spus.
Ma gandeam ca in week-end o sa merg la un soi de “break-up party” sau “farewell party”, nu stiu cum sa zic, intr-un loc drag mie si nu numai, un loc in care am trait clipe minunate alaturi de fiinte dragi, un loc pe care il consideram un fel de “acasa”. Am mai avut locuri pe care le-am considerat asa si in care am lasat bucati de suflet, candva eram chiar sufletul acelor locuri. Au ramas doar cladirile, unele cu alte destinatii acum. Dar peretii poarta ecoul serilor cu muzica buna si un pahar de bautura intr-o atmosfera relaxa(n)ta alaturi de prieteni. Vor urma alte “acasa” si nu vor semana intre ele. Si, uite-asa,le purtam dupa noi. Din cand in cand, obositi fiind pe drumul vietii, ne mai asezam un pic, aruncam o privire peste umar si zambim a aducere aminte.
Sa fie toate astea o consecinta a vremurilor aspre pe care le traim? Si cine sau ce le-a generat? Intrebari poate fara raspuns. Totusi, in ciuda acestor vremuri, traiesc si momente de bucurie si n-am crezut vreodata ca voi rade si voi plange in acelasi timp. Mi s-a intamplat asta, fara pic de labilitate sufleteasca, m-am schimbat mult in ultimul timp, scurt dealtfel. In bine. Descopar lucruri noi in mine si sunt zile cand ma simt foarte plin sufleteste, chiar daca, teoretic, n-ar trebui sa ma simt asa. Scriu acestea pentru a impartasi cu voi trairi interioare pe care, la un moment dat, nu le mai pot stapani. Atunci le dau drumul un pic, e ca o supapa, ca sa nu explodez. Sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa le scriu… Le mai las o vreme, sa se decanteze nitel.
Deocamdata imi urmez drumul. Vor urma niste sarbatori de iarna in premiera si as vrea din tot sufletul sa ninga ca-n povesti. Nu stiu cum ma voi simti atunci unde voi fi si ce voi face. Stiu doar, ca la un moment dat, chiar si pentru o clipa voi fi un copil cu ochii mari si bucalat, cu caciula trasa peste urechi si cu fularul infasurat in jurul gatului, calcand pe strada pustie si plina de zapada, itindu-mi capul peste gardurile caselor, incercand sa deslusesc minunile ce se intampla inauntru, in caldura unei seri speciale. Si-mi voi continua drumul spre capatul strazii cu pumnii mici stransi in buzunare, insotit de un caine pribeag si dornic de dragostea unui stapan. Si fulgii de nea se vor asterne pe haine, udandu-mi fata deja uda si-mi voi trage nasul spunandu-mi ca nu se va mai intampla.
Dar asta numai pentru o clipa.
Am sa inchei cu un citat dintr-un autor pe care nu il voi numi. Conteaza ce a scris si, poate, vreodata, voi reveni asupra asupra subiectului: “Cand iti doresti ceva cu adevarat, atunci tot Universul conspira la indeplinirea visului tau.”
Aveti grija de visele voastre.

BELIEVE

Se intampla, uneori in viata, lucruri ce par ciudate. Dar oare sunt intr-adevar? Poate ca puterea noastra de intelegere nu percepe complet insemnatatea acelor lucruri si atunci catalogam sec: “ciudat”. Si nu ne mai straduim sa descifram si mergem mai departe. Lasam in urma un puzzle nerezolvat care poate ca vroia sa ne spuna ceva. Si asa devenim din ce in ce mai ignoranti si mintea ni se plafoneaza la un nivel mediocru. NU MAI EVOLUAM! Ne lasam tarati de valtoarea vietii de zi cu zi si nu vedem ceea ce e de vazut. Dar sa mai si credem? Poate ca faptul ca inchidem ochii si mergem mai departe, orbi, vine parte din educatia noastra, a fiecaruia, parte din excitatia zilnica pe care ne-o da societatea, sistemul ce ne ingenuncheaza silindu-ne sa ne schimbam scara de valori, sa punem semnul ”+” doar in fata valorilor materiale, dealtfel doar niste simple unelte ale existentei. Dar daca, in afara de a vedea am mai si crede? Daca ne-am opri putin din goana nebuna dupa “a avea” si ne-am pune cateva intrebari? Poate ca am avea sansa sa descoperim lucruri “ciudate” care incearca sa ne “lumineze” (oare ghilimelele erau necesare?). E incredibil cum se leaga, uneori, anumite lucruri intre ele, depinde doar de noi sa vedem asta. A vedea, de cele mai multe ori, nu e indeajuns. Trebuie sa si crezi ceea ce ai reusit sa vezi, ca sa poti face pasul urmator. Si aici intervine o lupta pe care o dai cu tine, cu altii, cu tot ceea ce esti obisnuit sa vezi si sa crezi in mod normal. E vorba despre a depasi limitele si a indrazni mai mult intr-un plan superior plafonarii despre care vorbeam mai sus. E vorba despre a deschide altfel de ochi (sau despre a deschide ochii altfel?). Nu stiu exact. Nu inca. Dar voi afla. Pentru ca vreau. Pentru ca incep sa cred.

"Break For Love Beat For The Soul" by DJ Huck
http://www12.zippyshare.com/v/74685490/file.html