Pasiune

  Iata ca ultimul cuvant din postul precedent a devenit titlul actualului articol.
  Pasiunile ne intregesc ca oameni, ne subliniaza unicitatea ca indivizi, ne apropie unii de altii atunci cand descoperim pasiuni comune sau complementare, alteori trezesc respectul si, uneori, chiar invidia. Nu vreau sa filozofez inutil pe marginea acestui subiect. Vreau doar sa-mi ridic, virtual, palaria in fata celor ce pun mult suflet in ceea ce fac (si tocmai de aceea reusesc). Respect in mod deosebit oamenii pasionati. Pasionati de munca lor, de persoanele din viata lor, de lucruri sau actiuni diverse ce le infrumuseteaza viata. Dincolo de orice tine de latura materiala, pecuniara, daca vreti. Pasiune pura, izvorata din adancul sufletului, canalizata prin fagasele gandirii si revarsata prin estuarul mainilor, prin scanteia privirii, prin muzica glasului.
  Poate ca suna usor poetic, dar si poezia e nascuta din pasiune.

Revenire

  N-am mai scris de mult timp, sa-mi fie rusine. Mi-am tot spus ca ar cam fi cazul sa o fac, dar, intotdeauna a fost ceva mai important de facut sau asa am crezut. Daca stau bine sa ma gandesc, chiar a fost. In fine, bine ca o fac acum. Sincer, ma simt lipsit de inspiratie dar, trebuie sa reincep cumva.
  Au trecut mai bine de doi ani de la ultima mea postare, vremurile s-au schimbat in general, s-au schimbat si pentru mine in particular. In bine. Viata mi s-a luminat in ciuda tuturor greutatilor ce ne bantuie existenta in ultima vreme, ma refer la porcaria asta globala, criza, bull shit. Lucrurile care conteaza sunt deasupra oricaror interese materiale, trebuie sa avem ochii suficient de deschisi ca sa vedem asta, sa constientizam ca banul, de fapt, e cea mai grava boala a omenirii. Din pacate, momentan, nu s-a gasit leac pentru asta si nici sperante nu-s. De aceea trebuie sa privim mai aproape de noi si sa descoperim in fiecare clipa, in fiecare persoana draga, in fiecare melodie, in fiecare carte si in multe alte lucruri scanteia aceea care ne aprinde, care ne misca, cumva esenta vietii. Pasiunea.

SLAVE TO LOVE


Iubesc sa scriu asa cum iubesc sa iubesc...
Intotdeauna mi-au placut ustensilele de scris, mi-au placut colile albe de hartie, teritorii neexplorate.
Multe din articolele mele au fost scrise mai intai pe hartie, au curs altfel cuvintele, chiar ma gandeam ca, uneori, ideile sar direct din minte in tastele calculatorului, se nasc fraze instant, e un flux de inspiratie ce da contur imediat ideilor.
Alteori, insa, se intampla un fenomen cu totul deosebit, ca in acest moment: textul se naste din actul scrisului in sine, din caligrafie si asta-i ca o aventura.
Primul impuls a fost sa incep cu o urare, a fost doar un gand. Pentru ca am adus vorba, va multumesc voua, celor ce ati petrecut clipe din timpul vostru pretios citind ceea ce am scris, cu un plus pentru cei ce au mai ars alte clipe pretioase straduindu-se sa-mi raspunda, intr-un fel sau altul, prin comentariile lor, e ca un placut ecou, ca o blanda recunoastere, e o subtila regasire.
Multumesc. Si va doresc un an bun, plin de dragoste. Restul vine de la sine...
Pentru ca am adus vorba despre dragoste: sunt ca o bomba sofisticata ce poarta un focos extrem de puternic, ce se armeaza automat la o anumita atingere. Doar la o anumita atingere.
Imi place, in visul meu de arma perfecta, sa-mi imaginez acea atingere, nu e neaparat ceva fizic, poate fi un cuvant sau mai multe, o privire, un gest, un cantec...
Daca intr-o dimineata va veti trezi si veti vedea ca afara e soare, desi la radio erau anuntate ploi si vant, daca floarea uscata din ghiveciul pregatit pentru a fi aruncat la gunoi e foarte verde si a inflorit, daca nesuferitul administrator al blocului va da binete si va doreste o zi buna, daca o buna dispozitie suspecta va urmareste in permanenta sau vi se intampla tot felul de lucruri bune, marunte, dar atat de mari, atunci o sa stiti ca visul s-a implinit.

http://www.youtube.com/watch?v=eustQzY4J0o

TIMP PENTRU

E timpul pentru timp oprit.
E timpul sa filtram ce e de filtrat si sa ramanem cu esenta.
E timpul pentru o privire care face cat un milion de cuvinte.
E timpul pentru o mangaiere ce face cat o mie de partide de sex.
E timpul pentru un sarut cat zece ore in fata unui foc bland intr-o seara de iarna.
E timpul sa daruim cat pentru o suta de seri de Craciun.
E timpul sa puneti sub bradul sufletelor voastre ceea ce aveti mai de pret: IUBIREA.
Neingradita. Pura. Cu lacrimi. Cu rasete. Cu suflet.
Apasati tasta "pauza". Salvati imaginea. Tipariti-o. Alegeti o rama frumoasa.
Puneti apoi intregul tablou pe perete. Mai puteti salva imaginea ca "screen saver" pe telefon sau pe monitorul calculatorului.
Asa o sa aveti in permanenta cu voi fotografia a ceea ce sunteti de fapt.

SUNT

Sunt un pelerin pe un drum pe care nu il cunosc, obosit si plin de praf, cu picioarele indurerate de atata mers, cu bratele si spatele amortite de povara pe care o car.
Sunt un carusel colorat si plin de lumina care se invarte leganandu-si calutii fara ca macar un copil sa-i incalece.
Sunt masina sport suprema, metal incordat in el insusi, pregatita de marele start, dar fara un gram de combustibil in rezervor.
Sunt un arc intins la maximum asteptandu-si sageata.
Sunt un strain intr-o casa straina dibuind in intuneric dupa ceva care sa-mi lumineze calea.
Sunt un vas cu flori scapat din mana de catre cineva neatent si port printre cioburi promisiunea frumusetii.
Sunt o banca goala intr-un parc inzapezit, intr-o noapte de iarna, asteptandu-mi nebunii ce ar putea sa vina cu rasul lor plin de pasiune.
Sunt un cos plin cu bunatati pus intr-o liniste perfecta pe masa unui orb caruia, tot eu, i-am luat vederea.

NOAPTEA MINUNILOR

As vrea sa pot descrie exact puterea acestei nopti.
E greu sa scrii printre lacrimi. A fost una dintre noptile speciale, care raman. O noapte cu dragoste amestecata cu tristete, cu bucurie si speranta. O noapte a descoperirilor uimitoare propulsate de puterea iubirii dintre oameni. O noapte in care ai certitudinea ca oamenii sfintesc locul. O noapte plina de traire intensa, scaldata in lacrimi ce au tasnit din adanc, curate ca un suflet de copil. Iar asta ar trebui sa ne bucure pentru ca e dovada clara ca suntem vii. In noaptea asta s-a ras, s-a plans, s-a dansat si s-a iubit in cioburi de cd-uri. In noaptea asta am avut dovada ca exista lucruri mai presus de noi si ca tot ce conteza e daruirea. Nimic din ce e material nu a contat atata vreme cat suflet curat a stat langa suflet curat.
Nu se poate trasa o linie care sa desparta categoric bucuria de tristete, pentru ca acestea s-au impletit si ne-au biciuit si ne-au mangaiat deopotriva.
Dar a ramas ce-i bun.
Iar pe jos, fiecare ciob reflecta lumina din inimile noastre unindu-si razele intr-un soare ce a rasarit in puterea noptii.
Noaptea minunilor.

Au trecut anii...

da, au trecut si-am ramas mai sarac. Peste patru zile se fac doi ani. Doi ani de cand nu mai am cu cine bea o bere si fuma o tigara atunci cand ajung acasa. Acasa...Doar mama, saraca. Cu ale ei, cu ale noastre, singura si ingandurata si inca indragostita de el. Il mai visez din cand in cand, dar niciodata nu vorbeste cu mine...Imi curg lacrimile si nu vreau sa le opresc, plang pentru ca mi-e dor de el, mi-e dor de noi, mi-e dor...tare mi-e dor. Port atata jale in suflet incat ma mir ca o mai pot duce inca. N-am sa uit niciodata zilele de inceput de decembrie. Ce sa mai zic...
Mi-e dor de tine, tata.

http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8