Au trecut anii...

da, au trecut si-am ramas mai sarac. Peste patru zile se fac doi ani. Doi ani de cand nu mai am cu cine bea o bere si fuma o tigara atunci cand ajung acasa. Acasa...Doar mama, saraca. Cu ale ei, cu ale noastre, singura si ingandurata si inca indragostita de el. Il mai visez din cand in cand, dar niciodata nu vorbeste cu mine...Imi curg lacrimile si nu vreau sa le opresc, plang pentru ca mi-e dor de el, mi-e dor de noi, mi-e dor...tare mi-e dor. Port atata jale in suflet incat ma mir ca o mai pot duce inca. N-am sa uit niciodata zilele de inceput de decembrie. Ce sa mai zic...
Mi-e dor de tine, tata.

http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8