CUVINTELE.

Sageti care pleaca din arcul perfect intins al mintii. Arme imbatabile care lovesc naucitor lasand victima intinsa pe caldaramul vietii, cu pieptul strapuns, cu sangele sufletului siroind nestavilit.
Sageti slobozite din acelasi arc, care in zborul lor, ca intr-un scenariu fantastic, se transforma in bumerang. O arma la fel de letala care loveste tinta si se intoarce catre cel ce initial a manuit arcul. Fara ca acesta sa stie. Si se trezeste, dintr-o data, vanat de propria-i arma. In ultimul moment da sa-l prinda, sa se apere dar, neobisnuit fiind cu bumerangul care vine impetuos, isi rupe mainile, cade cu capul lovit. Apoi, in momentele urmatoare, la limita delirului, sfasiat de durere si tarandu-se in praful vietii, se gandeste ca ar vrea sa mangaie un obraz de fata frumoasa. Si lacrimi ii tasnesc din ochi. Neputinta.
Cuvintele. Pansamente miraculoase pe ranile sufletului. Leacuri magice ce tamaduiesc, cicatrizeaza. Licori minunate ce curg lin si curat racorind leziuni adanci. Atunci cand stii sa folosesti cu grija si dragoste toate acestea , vei reusi sa salvezi viata celui ranit ca apoi sa-l alini si sa-l ajuti sa mearga din nou.
Atunci cand vrei binele cuiva e esential sa transformi arma in leac. Si-atunci vei deveni mai bun. Mai intelept. Mai puternic.
Cuvintele…