POVESTE

Mergand tacut de mana cu mama sa, baietelul se gandea ca i-ar placea foarte mult sa aiba o masinuta de curse. Stii de care: metalica, cu portiere care se deschid, faruri care se aprind, o replica perfecta a masinii reale. Isi imagina cum s-ar juca cu ea imitand ce se intampla in realitate, vazuse cu tati curse la televizor.
Si, tot gandindu-se la minunea aceea de masina, brusc se opri in mijlocul trotuarului simtindu-si mana smulsa de mama care, fata de el, mergea prea repede. Intepenise locului cu privirea fixata pe vitrina frumos colorata: chiar in centru, langa un mare si frumos glob de sticla in care era o cabana si niste munti peste care ningea incet cu fulgi mari, trona masinuta mult visata. Totusi ceva nu era in regula si nu stia ce. "Mami, vreau si eu...", "Lasa ca-ti cumpara mama, acum trebuie sa mergem, avem treaba".
La o saptamana dupa aceasta intamplare mama sa ii facu cadou masinuta din vitrina. Se juca cu ea, o arata prietenilor, dar, dupa cateva zile se plictisi si isi indrepta atentia catre bicicleta si mingea de fotbal.
Peste cateva luni veni Craciunul. Ii trimisese Mosului o scrisoare in care ii spunea ce isi doreste.
Acum, in dimineata de decembrie, statea, in pijamale si descult, in fata bradului frumos din sufragerie coplesit de emotie. Oare?...
Cu manutele usor tremurand, desfacu cutia mare, ambalata perfect, pe care, intr-un colt, scria numele sau. Sufletul ii exploda pur si simplu si ochii i se luminara a bucurie. Se aseza pe covorul alb si pufos si mangaie incet globul urias in care ningea usor peste cabanuta din munti.
Timpul trecu si lumea baietelului se invartea in jurul globului primit de Craciun. Isi imagina povesti cu pitici ce salasuiau in cabanuta aceea, si ce faceau ei acolo. Si, la un moment dat, se intreba ce e dincolo de munti si imaginatia lui debordanta crea tot felul de calatorii manate de o curiozitate nemarginita. Globul devenise totul pentru el. Nu mai contau nici masinutele, nici mingea de fotbal, nici bicicleta. Globul ii deschisese noi orizonturi, ii starnise dorinta de cunoastere si de a explora necunoscutul.
Apoi, intr-o seara, pe cand statea intins pe acelasi covor pufos si, privind globul, se imagina un alpinist ce escalada piscuri inalte, auzi din bucatarie vocile nervoase ale parintilor. Cearta crestea in intensitate se auzi zgomot de obiecte aruncate si, in secunda urmatoare, usa de la bucatarie se deschise si tatal sau traversa rapid camera lovind, in furia lui, globul purtator de vise. Atunci lumea baietelului ingheta, impietri pur si simplu. Lacrimile in tasnira instantaneu din ochii verzi si mari, smaralde nevinovate, cand vazu globul izbindu-se de perete, explodand in mii de cioburi amestecate cu fulgi de zapada falsi si apa chioara. Cabanuta si muntii erau o ruina. Lumea sa era o ruina.
La cateva zile dupa aceasta nefericita intamplare, intr-o seara, parintii intrara in camera sa si ii pusera pe dulapiorul de langa pat un glob identic cu cel distrus. Il sarutara pe frunte si ii spusera "noapte buna!". Degeaba. Cand ramase singur, baietelul lua globul,il inveli cu o hainuta de-a sa si il baga sub pat. Si nu se mai atinse vreodata de el.
Anii au trecut si, intr-o Sfanta Seara de Craciun, baietelul devenit acum barbat, isi privea propriul copil, o fetita blonda cu ochi mari si negri si parul carliontat, gandind: "Eu nu voi face asta niciodata! Am fost doar un tap ispasitor".