AMESTECATE

Initial am vrut sa-i zic “The Final Countdown”, dar m-am razgandit. Suna prea apocaliptic. Asa ca i-am zis cum i-am zis. Asta pentru ca, probabil, voi asterne ganduri aparent fara vreo legatura unele cu altele. Din invalmaseala din capul meu trebuie sa extrag cu grija ceea ce am de spus.
Ma gandeam ca in week-end o sa merg la un soi de “break-up party” sau “farewell party”, nu stiu cum sa zic, intr-un loc drag mie si nu numai, un loc in care am trait clipe minunate alaturi de fiinte dragi, un loc pe care il consideram un fel de “acasa”. Am mai avut locuri pe care le-am considerat asa si in care am lasat bucati de suflet, candva eram chiar sufletul acelor locuri. Au ramas doar cladirile, unele cu alte destinatii acum. Dar peretii poarta ecoul serilor cu muzica buna si un pahar de bautura intr-o atmosfera relaxa(n)ta alaturi de prieteni. Vor urma alte “acasa” si nu vor semana intre ele. Si, uite-asa,le purtam dupa noi. Din cand in cand, obositi fiind pe drumul vietii, ne mai asezam un pic, aruncam o privire peste umar si zambim a aducere aminte.
Sa fie toate astea o consecinta a vremurilor aspre pe care le traim? Si cine sau ce le-a generat? Intrebari poate fara raspuns. Totusi, in ciuda acestor vremuri, traiesc si momente de bucurie si n-am crezut vreodata ca voi rade si voi plange in acelasi timp. Mi s-a intamplat asta, fara pic de labilitate sufleteasca, m-am schimbat mult in ultimul timp, scurt dealtfel. In bine. Descopar lucruri noi in mine si sunt zile cand ma simt foarte plin sufleteste, chiar daca, teoretic, n-ar trebui sa ma simt asa. Scriu acestea pentru a impartasi cu voi trairi interioare pe care, la un moment dat, nu le mai pot stapani. Atunci le dau drumul un pic, e ca o supapa, ca sa nu explodez. Sunt atat de multe lucruri pe care as vrea sa le scriu… Le mai las o vreme, sa se decanteze nitel.
Deocamdata imi urmez drumul. Vor urma niste sarbatori de iarna in premiera si as vrea din tot sufletul sa ninga ca-n povesti. Nu stiu cum ma voi simti atunci unde voi fi si ce voi face. Stiu doar, ca la un moment dat, chiar si pentru o clipa voi fi un copil cu ochii mari si bucalat, cu caciula trasa peste urechi si cu fularul infasurat in jurul gatului, calcand pe strada pustie si plina de zapada, itindu-mi capul peste gardurile caselor, incercand sa deslusesc minunile ce se intampla inauntru, in caldura unei seri speciale. Si-mi voi continua drumul spre capatul strazii cu pumnii mici stransi in buzunare, insotit de un caine pribeag si dornic de dragostea unui stapan. Si fulgii de nea se vor asterne pe haine, udandu-mi fata deja uda si-mi voi trage nasul spunandu-mi ca nu se va mai intampla.
Dar asta numai pentru o clipa.
Am sa inchei cu un citat dintr-un autor pe care nu il voi numi. Conteaza ce a scris si, poate, vreodata, voi reveni asupra asupra subiectului: “Cand iti doresti ceva cu adevarat, atunci tot Universul conspira la indeplinirea visului tau.”
Aveti grija de visele voastre.