IMI PLACE

Imi place sa repar lucruri. Imi place sa fac lucrurile sa mearga “rotund”. Sunt un “reparator” de meserie, asa imi place sa cred in sinea mea. Si nu ma refer numai la obiecte in sine. Ma refer si la situatii, la anumite conjuncturi. Acum cativa ani am luat acasa o catelusa care era, oarecum, sa ramana fara stapan. Si-a devenit un personaj important in viata mea, mai tarziu un membru cu drepturi depline in familie. Si o iubesc mult. Si mi-e dor de ea, de moliciunea ei linistitoare, de toate “ispravile” pe care le face. Am considerat ca am facut ca o situatie sa se “invarta rotund”. Si sunt multumit.
Mai tarziu, am vazut pe strada o masina parasita, o umbra a ceea ce fusese candva: un simbol al lucrului temeinic facut, o mostra de maretie inginereasca, cu iz de nobil englez. Mi-a luat un an de zile pana am reusit sa intru in posesia ei si m-am bucurat ca un copil care, in sfarsit are ceea ce si-a dorit. Dupa cateva luni de munca, am reusit, aproape, sa-i redau stralucirea pierduta. Am indreptat o nedreptate. Si sunt multumit. In tot acest timp am mai reparat o casa, cap coada, am transformat-o intr-o, credeam, oaza de liniste. Si sunt multumit. Dar nu sunt implinit. Baza tuturor acestor actiuni a disparut, s-a spart in mii de farame. Iar ochii si mireasma fiintei ei ma vor bantui mereu.