UN FEL DE CONTINUARE

Schita ultimului post mi-am facut-o intai in minte, a venit simplu, spontan. Au fost,insa, chestii pe care nu le-am scris. Ma gandesc ca n-ar fi rau sa le astern si pe acestea intr-o ordine total aleatorie, cum mi-or veni “la gura”.
Viata asta e plina de surprize. Placute sau nu, tot surprize se cheama. E adevarat ca, in clipa in care scriu, nu mai am elanul de aseara, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma opresc.
Descopar in mine chestii noi. O viata intreaga m-am ferit sa fac promisiuni. Acum cred ca stiu de ce. De teama de a nu esua, de teama ca trebuie sa-mi asum responsabilitatea. Acum insa, pentru ca ma consider un om de cuvant, am ajuns sa pot promite, si asta inseamna mult, inseamna ca am devenit mult mai responsabil pentru ceea ce fac sau spun. Si, lucru important, inseamna ca ma tem mai putin. Incerc din rasputeri sa nu ma tem de nimic. Suna a vorbe mari, a te teme e perfect omeneste dar incerc sa cer cat mai mult de la mine ca sa obtin macar o parte. Teama ne trage intotdeauna inapoi, ne leaga cu odgoane groase de lucruri intunecate din viata noastra si ne impiedica sa inaintam. Eu consider teama ca o mare slabiciune si vreau sa o infrang. Mai exista si teama de lucruri frumoase, ai vrea sa le ai, sa le atingi, dar te gandesti ca nu le meriti sau ca, in momentul in care le atingi se vor narui. Eu vreau sa-mi domin si aceasta teama. Pe zi ce trece urasc din ce in ce mai mult sa-mi fie teama si incerc sa ma intaresc, incerc sa cred. Pentru ca unul din scopurile mele este sa devin mai bun in tot ceea ce voi face de acum incolo. Si nu numai mai bun, ci si mai atent la nevoile celor din jurul meu, chiar daca primul impuls ar fi “nu se merita…”.
De felul meu sunt un tip chitibusar, calculat, “chisat” ar zice unii. Descopar cu mirare ca nu mai sunt chiar asa. Mi s-a intamplat sa nu mai dau o atat de mare importanta amanuntelor si sa ma raportez la tot intregul. Pentru mine e mare chestie si constat asta cu bucurie. Probabil am mai crescut…
Am multe lucruri pe care as vrea sa le scriu, dar le las pe mai tarziu, nu stiu exact cand.
Pana atunci nu vreau sa renunt la proiectele care, intre timp, au devenit ale mele.
Caut solutii pentru a le indeplini.
Pentru ca, in sinea mea, am facut o promisiune.